Cum sa te iubesti pe tine…

Postat pe

In ceea ce ma priveste ar trebui sa port o pancarta cu „santier in lucru”.
Trecand peste vreau sa va zic ca am inceput sa citesc o cartulie: „Cum sa te iubesti pe tine pentru a te intelege mai bine cu ceilalti” si inca din primele pagini ale cartii am dat peste o intrebare pe care sunt sigura ca toata lumea a pus-o sau a primit-o la randul sau „Va stimati?” si recunosc ca am stat sa ma gandesc putin la raspuns, nu am zis din prima ca „da”, dar n-am raspuns nici „nu”, a fost gen „nu stiu”, iar acum stau si ma gandesc cum vine asta: „nu stiu”, ce nu stiu? Daca ma stimez? Daca am incredere in mine? Daca am o imagine buna despre mine? Sau nu stiu cum ma vad ceilalti?

Tot ce stiu e ca am momente, ce momente?
Ei bine uneori sunt atat de increzatoare in mine, ma simt puternica, ma vad frumoasa s.a.m.d. insa alteori nu suport sa ma privesc in oglinda, nu ma simt bine eu cu mine si in acele clipe simt nevoia sa primesc un fel de acceptare de la cei din jur, adica sa mi se spuna ca nu sunt cum ma vad eu, ca sunt frumoasa oricum: nemachiata, cu parul nearanjat, cu unghiile nefacute, chestii din astea de suprafata care pentru mine conteaza, poate mai mult decat cred si nu vreau sa accept asta, nu vreau sa ma accept asa cum sunt pentru ca am vazut oameni perfecti: buze perfecte, nas perfect, corp perfect, viata perfecta si sincer imi este foarte greu sa accept faptul ca trebuie sa ma multumesc cu ce am, desigur sa nu ma intelegeti gresit, ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca sunt sanatoasa si ca am o mama extraordinara, dar nu inteleg cum de oamenii sunt atat de imperfecti si totusi cineva, o persoana anume, ii gaseste frumosi, ii iubeste…

Sa fie intr-adevar iubirea si acceptul de sine raspunsul la intrebarile mele?

Am primit cateva critici cu privire la faptul ca nu am trecut nimic despre mine si ce-i drept iti marturisesc ca m-am gandit si eu la asta, daaaar (tot timpul este un "dar") am lasat totul "pe maine", dar iata ca "maine" a sosit, hi hi. Asaaa, acum o sa incerc sa fiu cat mai scurta pt. ca nu vreau sa te plictisesc cu tot felul de chestii despre mine, daca esti curios sa afli mai multe, ma contactezi si o sa vad daca iti dau "bilet de voie" pt. a intra in detaliile vietii mele. Deci, sa incepem cu inceputul (la partea asta ai 2 variante: ori te amuzi, ori comentezi "vaaaai, cica sa incepem cu inceputul, daca e inceput normal ca incepe"... e problema ta pe care o alegi, hi hi) deci... cum spuneam, ma intitulez Monica aka C.L.M. , (pt. cei pasionati de astrologie sunt gemeni veritabil, mwahahaha, cred ca v-ati dat seama deja) sunt studenta la Drept, nu cred ca exista o zi in care sa nu imi afisez zambetul (care cucereste pe oricine inclusiv pe tine cel care citesti acum, esti cuuuurios, aaa?) pe moaca, nu suport oamenii prosti (daca te stii suferind, poti sa apesi pe "x"-ul acela din dreapta paginii ca nu ma supar), sunt optimista (cat se mai poate!) si va rog sa nu incercati sa-mi dati peste nas cu realitatea voastra urata caci imi lasa un gust amar si cum eu sunt o dulce ma toooooopppesssssssssssssc de atata amaraciune, hi hi hi; imi place sa desenez, imi place sa-mi pictez unghiile in toate felurile posibile (lumea spune ca cica am "talent", multam'), sunt o buna ascultatoare (depinde cum o iei...huh) si oricand ai nevoie de un sfat chiar daca nu te cunosc si nu te-am vazut niciodata ti-l ofer (gratiiiis!) cu cea mai mare placere (asta daca sunt in toane bune). Cred ca este de ajuns, probabil ti-ai format o parere despre mine (daca e proasta pastreaz-o pt. tine!) si iti multumesc pt. timpul acordat (chiar apreciez "efortul"!). Mno... te pup si te mai astept pe la mine!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *